O, Prea-sfinte Mihaile, tu, care, din porunca lui Dumnezeu, pe poporul israelitean l‑ai trecut marea şi l‑ai rânduit în pământul făgăduinţei; tu, care ai înarmat pe Iosua al lui Navi împotriva vrăjmaşilor săi şi ai izbăvit Cortul sfânt al lui Moise de tiranul însetat de sânge; tu, care ai luminat sufletele atâtor mulţimi de sfinţi! Luminează şi simţirile, şi ochii sufletului meu! Întăreşte inima mea cea tulburată de valurile acestei vieţi! Mintea mea cea plecată către cele pământeşti înalţ‑o sus, la înţelepciunea cerească! Întăreşte braţele mele cele slăbănoage împotriva vrăjmaşilor care mă războiesc! Întremează picioarele cele neputincioase, ca să nu mă abat din calea care duce la cer! Îndreaptă grumazul meu cel împovărat de păcate şi tămăduieşte rănile cele vechi, care duhnesc de putoare şi putreziciune!Stinge văpaia poftelor ce mă mistuie, şi mă păzeşte de tot necazul, de toată supărarea şi durerea!
Încă te rog pe tine, cel cu nume de mare vază, Mihaile, în numele lui Dumnezeu te rog, cu tot sufletul, când va fi să ies cu trupul din această viaţă, la moartea mea, tu, vesel şi blând, vino de mă acoperă cu cinstitul văl al aripilor tale, şi mă smulge din sălaşele cele strâmte şi întunecate ale iadului, şi du‑mă la locurile Cortului celui minunat, în sălaşul Domnului, în glas de bucurie, de laudă şi cântare a celor care prăznuiesc sfântă sărbătoarea ta (Ps. 62, 2)!
extras din Cuvîntul la arhangheli şi îngeri şi la celelalte cete ale puterilor cereşti (din volumul Sfântul Sofronie al Ierusalimului – Viaţa şi scrierile, ed. Sophia, Bucureşti, 2012, p. 181-183)
Sursa: Manastirea Petru-Voda